Ca orice inger

Ca orice inger...merg noaptea prin cimitir si pentru a trimite fantomele celor ce nu si-au gasit linistea in cer.
Ajung acolo si poarta era inchisa... imi deschid aripile si imi iau zborul peste poarta... intru si inaintez in cimitir oarecum speriata...

Nu aveam altceva mai bun de făcut sau cel puţin asta foloseam ca scuză , aşa că am venit pe la cimitir , am sărit peste porţile masive apoi am început să mă plimb printre morminte cu un sentiment nostalgic şi poate în adâncul meu erau mixate şi alte fragmente , oarecum de mult uitate.
Am continuat să merg , citind inscripţiile de pe cruci , căutând una anume.

deodata simt prezenta ciudata..de om..
ma intorc si vad un baiat plimbandu-se oarecum pierdut in ganduri..
pentru a nul speria imi retrag aripile repede si merg la el..
-Buna.. ce cauti aici asa tarziu? il intreb in timp ce il priveam atent..

Am auzit fiecare zgomot pe care îl producea tânăra în detaliu , auzisem şi fâlfâitul uşor al aripilor sale , ştim că e acolo de cum păşisem în cimitir. S-a hotărât până la urma să mă abordeze , mă aşteptam.
-Hm...salut!Ce caut eu aici e treaba mea nu a ta şi aş putea să te întreb acelaşi lucru domnişoară , replic fixând-o cu privirea , nu prea îmi plăcea energia emisă de ea.

raman putin socata de replica data si ii spun..
-Pai..am ceva treaba aici..spun eu crezand ca nu stia de ingerul din mine..
-Si nu ma intereseaza daca nu vrei sa imi spui..ii spun eu zambind..
vad ca se uita ciudat... incerc sa reduc energia emisa de mine si o aduc la o putere foarte slaba...
-Te pot ajuta cy ceva? il intreb putin ironica dar si ingrijorata...

-Toţi avem treabă... dar poate nu toţi la miezul nopţii şi prin cimitir , am spus ironic. I-am simţit energia scăzând dar tot nu voiam să fiu prea aproape şi m-am dat un pas înapoi.
-Da mă poţi ajuta...păstrează distanţa! Şi nici nu te gândi să foloseşti puterea aia pe mine dacă ţii la viaţa ta!am replicat ameninţător în timp ce mi-am pierdut urma în umbră , o tehnică specială a asasinilor.
Am continuat să merg până la mormântul unde mi-am văzut numele inscripţionat pe cruce.

mam simtit amenintata...dar dezamagia si respinsa..
stiam ca asa va reactiona...mereu toti reactionau asa de aceia nu aveam prieteni..
spun cu voce tare..
-Urasc sa fiu inger.. si las privirea jos... mergand in continuare..
nu aucasem sa ii spun ca nu ii fac rau si ca pot face ca energia sa dispara.... plecase..si iar ma intristasem.. plec insa in continuare nestiind ca aveam sa dau de el din nou..

Am şters uşor cu vârful degetelor urmele de praf de pe cruce , citind apoi în gând numele Ludwig Lenz. Nu era o senzaţie prea plăcută să îţi vezi numele inscripţionat acolo , nu era plăcut nici să ştii al cui trup zăcea sub pământ.
Mi-am imaginat un trandafir albastru apoi mi-am folosit puterile materializându-l şi lăsându-l să cadă deasupra mormântului.

mergand continuu...ii simt prezenta...din nou..
ajung langa un copac mare..si vad tot ce face..si incercand sa privesc mai aproape ma impiedic de o cranga si pic facand zgomot...