Deci da...

Ma trezesc dimineatza...si plictisita... ies din casa inca cascand sa merg la magazin sa iau ceva de mancare...
insa pe drum trec prin parc...era asa frumos aierul de dimineata...
ma asez pe o banca si ascult pasarelele ce cantau de zor...

Ma plimbam prin parc fredonand o melodie.Am zarit-o pe Nina si am decis sa o salut.
-Buna,Nina,ce faci?o intreb zambind.

-Hei..salut Alexis.. uite abia m-am trezit si mergeam sa iau ceva de mancare...
da e asa frumos in parc ca nu ma pot abtine... sa nu stau sa privesc imprejurimile..
spun eu lasandu-mi capu pe spate din nou...

-Inteles,spun eu zambind.Pai nu vreau sa te deranjez asa ca imi voi continua plimbarea.

-nu ma deranjezi..spun eu zambind..ia un loc langa mine daca nu te grabesti.. ii spun fetei incantata de prezenta ei..

-Atunci e bine,ii spun asezandu-ma langa ea.Si cum ti se pare locul acesta?o intreb curioasa.

raspund fara sa gandesc..
-Prea frumos ca fa fie adevarat...privind in gol..
-tie cum ti se pare? o intreb uitandu-ma la cer..

-Pai in comparatie cu locurile prin care am mai fost este destul de ok,spun zambind.

Simteam cum ma izolez cu totul intre cei patru pereti, lucru ce ma scotea din minti. De aceea m-am hotarat sa fac o plimbare prin parc. M-am asezat pe o banca, uitandu-ma la oamenii din jur.

simt deodata o prezenta..si nu era a lui Alexis...
intorc privirea sa vad de unde vine si pe o banca mai in fata il vad pe Aiden...incep sa rad si spun fetei..
-Sti...Lex.. eu ma duk sa imi iau de mancare.. poate vrei sa ramai cu Aiden..spun eu ridicandu-ma de pe banca..

Nu stiam la ce se refera fata pana nu m-am uitat in jur si l-am vazut pe Aiden.
-Stai,ii spun prinvand-o de mana.Nu trebuie sa pleci.Si nu inteleg de ce ai spus ce ai spus,ii spun putin confuza.

-pai stiu ca voi doi...poate sunteti mai mult ca doi amici..spun eu rzand..
-nu imi place sa deranjez... lasand privirea jos...

-Mai mult ca amici?
Intreb uitandu-ma la Lexis, analizand-o cu privirea.

-Oups... spun eu.. ma auzit...foarte tare...mai rau nu se putea..
-Da..sti ca mno... ca....sti... incercam eu sa ma scuz..si ma asez pe banca deoarece mi se inmuiasera genunchi...

-Ce sa stim?o intreb razand.De ce ai crezut ca suntem mai mult decat amici?o intreb privindu-l pe Aiden.

Observand ca se balbaie, am intervenit zambind:
-Nu stiu ce pot sa spun la aceasta afirmatie. Nici n-o comentez, insa nici n-o sustin.
Ii spun nedumerit, gandindu-ma la raspuns

-stiti.voi doi va potriviti de minune..spun eu zambind..
dau sa ma ridic pun mainile la ceafa si dau sa plec indiferenta pentru ai lasa pe cei doi singuri..

Ma uit la Aiden,iar apoi la Nina.
*nu inteleg la ce se refera fata aia*
-Tu ai idee despre ce este vorba?il intreb pe Aiden.

O prind de mana, intorcandu-ma cu fata la mine si punand-o pe banca:
-Ti-am spus ca nu comentez acea afirmatie si n-am s-o comentez nici pe aceasta. Asa ca stai jos!
Spun pe un ton autoritar

-Hei.. ii spun eu... pe un ton putin ridicat... insa nu ma deranjase gestul...
-Da fie..stau cu voi..sa nu fiu rea.. sun eu zambind... si lasandu-mi capul pe spate privind norii..

-Dar totusi de unde ti-a venit aceasta idee?o intreb curioasa.

stau sigandesc putin..
-Nu stiu... asa pe moment mo trasnit ideia..spun eu incepand sa rad si privind prin parc dupa lume...

-Ma rog,spun dandu-mi ochii peste cap.Ii fac loc si lui Aiden pe banca.
-Stai si tu jos,ii spun zambind.

-Bine.
Spun dand din umeri si asezandu-malanga fata, zambind

-Ce ziceti daca am juca adevar sau provocare?ii intreb zambind entuziasmata.